Amintiri Dintr-O Calatorie

Călătoria . O schimbare de mediu , de impresii , de amintiri , de stări sufleteşti. Iubim călătoria . Iubim modul   în care ea ne antrenează   toate   emoţiile , de la nerăbdare la intrigare , de la   exaltare la bucurie .   Dar o călătorie înseamnă până la urmă o evadare din cotidian , din banalul repetitiv   de   zi cu zi . Iar pentru asta nu trebuie sa pleci în ţinuturi îndepărtate. Nici măcar nu   trebuie să ieşi din cameră   . Doar stai la biroul tău şi lumea ţi se va oferi de bună voie, să o descoperi   în adevărata lumină, nu are încotro. Se va rostogoli nestăvilită la picioarele tale. Şi asta se va întampla   doar…..doar…..doar   deschizând o carte.
                  Cuvinte mute dar atât de expresive   îţi stau   întinse   la picioare sperând să le descoperi tainele . Personaje de hârtie te îmbie sa păşeşti în lumea lor misterioasă , unde orice lucru , oricât de greu ar părea , cu puţină imaginaţie poate fi realizat .
                  Străbaţi cu o fină atingere a paginii si un gest din încheietură insule vrăjite şi nedescoperite, locuri uitate de lume şi eroi ce sunt gata să se sacrifice   doar ca să poţi da încă o pagină din lumea lor….din lumea unde orice e cu putinţă , unde realitatea nu-şi are locul , iar tristeţea este combătută prin cercetarea necunoscutului.
                O astfel de călătorie am început eu într-o noapte de insomnie , în care mâna îmi atinse din greşeală o carte oarecare de pe noptieră . Un roman istoric despre cel de-al doilea razboi mondial. Lăsând la o parte somnul m-am lăsat prins într-un univers în care generali cu decoraţii nenumărate pe piept dădeau ordine de necontestat unor soldaţi extenuaţi   dar dârji, gata sa-şi dea şi ultima suflare pentru patria pe care o apărau. Maşini de luptă huruiau zgomotoase în camera mea micuţă , baionetele fluturau ca reci străluciri de metal deasupra capului meu , iar plumbul gloanţelor mă rata ca prin minune. Hitler asedia Leningradul cu blitzkriegul lui , iar ruşii rezistau fără să ştie cum , apoi...