Integrarea Economica

INTEGRAREA ECONOMICĂ

  2.1. CONŢINUTUL, FACTORII ŞI FORMELE INTEGRĂRII

  Una dintre tendinţele evidente ale economiei mondiale o reprezintă integrarea economică internaţională. Acest fenomen a înregistrat o evoluţie semnificativă, mai ales pentru Europa de Vest după cel de-al doilea război mondial.
  Conceptul de integrare economică - de dată recentă în teoria şi practica economică - nu are o abordare unitară. Definiţiile date acestui concept pun accentul fie pe motivaţiile procesului, cum ar fi, de exemplu, necesitatea construirii unor spaţii economice mari sau a unor ansambluri economice tot mai vaste care să permită folosirea deplină a capacităţii de producţie   căreia progresul tehnic îi măreşte cu fiecare zi limitele, fie pe una sau alta dintre laturile lui, cum ar fi eliminarea progresivă a discriminărilor dintre diferite ţări.
  Integrarea economică poate fi definită drept procesul de dezvoltare a interdependenţelor dintre state, prin forme şi metode care asigură, pe de o parte continuitatea şi aprofundarea schimburilor economice, iar pe de altă parte, creşterea gradului de întrepătrundere a economiilor naţionale într-un organism divers în prezentare, dar unitar şi omogen în funcţionalitatea sa.
  Tendinţa spre integrare este rezultatul acţiunii unor factori multipli, de ordin economic, politic şi social-istoric, în condiţiile adâncirii interdependenţelor economice dintre state.
  În primul rând, printre factorii de ordin general care au determinat acest proces se numără aplicarea interdependenţelor economice dintre statele lumii în perioada postbelică, pe fundalul condiţiilor specifice zonelor geografice şi economiilor naţionale. Ele au impus căutarea unor soluţii adecvate de colaborare, potrivit realităţilor în dinamica lor, dintr-o zonă sau alta şi care să permită fiecărei ţări participarea la acele forme de conlucrare care să impulsioneze progresul sau economic în aceste condiţii.
  În al doilea rând, evoluţia progresului integrării...